Ultima ora 
|
 Toata lumea stie ce este un curs de apa. Pentru unii, notiunea este conectata imaginii unui parau de munte cu ape limpezi si maluri curate acoperite de verdeata. Altii fac legătura cu imaginea unui rau mai insemnat care le poate oferi satisfactia unei zile de pescuit. Din nefericire sunt si aceia pentru care notiunea de apa este legată de imaginea puhoaielor care iau la vale tot ce intalnesc in cale, lasand in urma lor doar pagube. Totusi apa inseamna viata. Ne este oferită de natura, cu totii avem dreptul de a ne folosi de ea si de aceea cu totii suntem obligati a o proteja. In Romania, lungimea totala a cursurilor de apa este de 78905 km., adică aprox. de două ori circumferinta pamantului (circumferinţa la ecuator = 40075 km.). Evident,acest detaliu sugerează faptul ca noi, romanii, dispunem de o mare bogatie naturala. Sistemul National de Gospodarire a Apelor poate fi definit ca un sistem ce inglobează reteaua hidrografica, infrastructura aferenta acesteia si activitatea propriu–zisa de gospodarire a apelor pe care Statul Român o desfasoară prin administratorul sau numit „ Administratia Nationala Apele Romane ”. Functionarea in buna conditie a acestui sistem este strans legata de functionarea economiei nationale. Gestionarea infrastructurii din domeniul apelor este tot la fel de importanta ca gestionarea infrastructurii aferente activitatii de transporturi sau a infrastructurii aferente sistemului energetic national. Gospodarirea eficienta a apelor presupune o activitate care se desfasoara atat pentru atenuarea fenomenului de seceta cat si pentru atenuarea fenomenului de inundatie. Sa mentionam ca exemplu, seceta din august – septembrie 2003 care s-a manifestat indeosebi in partea sudica si sud-estica a Campiei Romane si inundatiile din 2005 de pe Valea Trotusului din judetul Bacau sau cele din 2008 de pe Valea Siretului, zona judetelor Suceava si Bacau. De-a lungul timpului, o serie de evenimente dramatice au avut legatura cu apele si cu siguranta viitorul ne va rezerva si altele pentru ca omul nu reuseste intotdeauna sa inlantuiasca fortele naturii. Iata de ce trebuie acordata o atentie marita acestei activitati deosebite si ample totodata. In 1925, Statul Roman a pus bazele primei forme de organizare centralizata a acestei activitati, infiintand Serviciul Hidrologic si Directia Generala a Apelor, iar în 1955 a infiintat Consiliul de Stat al Apelor. Au urmat alte forme de organizare, iar infrastructura Sistemului National de Gospodarire a Apelor s-a dezvoltat continuu. La aceasta data succesorul acestor forme, respectiv Administratia Nationala Apele Romane, are in administrare: 270 lacuri de acumulare, 122 lacuri naturale, 4983 km. lucrari de regularizare a raurilor, 1140 km. aparari de maluri, 157 canale de aductiune insumand 640 km., 49 prize de apa, 178 de alte lucrari hidrotehnice si 7000 kilometri diguri de aparare. Sa ne gandim ca numai lungimea digurilor de aparare este cu 600 kilometri mai mare decat raza pamantului. Pentru cei ce privesc lucrurile de departe, activitatea de gospodarire a apelor pare a fi una simpla, dar de fapt aceasta este una complexa care necesita forta de munca din ce in ce mai specializata si diversificata totodata. Ingineri hidrotehnici, geologi, hidrologi cu studii superioare, agenti hidrotehnici, chimisti, biologi, informaticieni, specialisti in domeniul mediului si alte categorii de personal ocupa cele 9459 de posturi prevazute in organigrama Administratiei Nationale Apele Romane. Recent, unii preocupati de realizarea unor economii la bugetul de stat apreciau ca fiind prea mare numarul acelora ce administreaza acest important patrimoniu si chiar au propus sa fie redus cu 20%. Cei care dau atentie cifrelor prezentate mai sus vor aprecia desigur ca sunt putini. Cateva argumente se impun a fi mentionate pentru sustinerea ideii ca numărul de personal angajat sa asigure functionarea Sistemului National de Gospodarire a Apelor este insuficient. In primul rand, faptul ca numarul de salariati din perioada imediat urmatoare revolutiei din 1989 era de aproximativ 19000. In a doilea rand, faptul ca potrivit normelor de munca cunoscute, un agent hidrotehnic ar trebui sa aiba in supraveghere o lungime de curs de apa de 12 km. sau 15 km. de dig, iar pentru comparatie precizăm ca in Romania zilelor noastre, unui agent hidrotehnic ii revine o lungime de curs de apa de 70 km. in conditiile in care nu dispune, pentru deplasare, nici de bicicleta, ca sa nu vorbim de alte mijloace de transport mai eficiente. Aceasta stare de lucruri alaturata nivelului redus de civilizatie a unora dintre romani face ca, pentru o a patra categorie de oameni, notiunea de curs de apa sa fie conectata la o imagine dezolanta, cu locuri unde sunt abandonate tot felul de materiale, de la pampersi si PET-uri la deseuri menajere, resturi vegetale, deseuri din zootehnie sau din constructie, rumegua, alte deseuri din lemn si multe altele. Pana la urma iata ca si inundatiile au un rol pozitiv – spala mizeria careia, cel mai adesea, noi nu-i putem face fata. Dupa cum s-a mentionat, notiunea de curs de apa este asociata diverselor imagini dintre care unele deloc placute, dar cate alte aspecte nu sunt legate de apele din Romania si de specificul activitătii de gospodarire a acestora, aspecte putin cunoscute chiar de catre cei ce hotarasc soarta sistemului. Despre functiile barajelor si despre structurile foarte complexe ale acestora, despre sutele de mii de analize de laborator, fizico-chimice si biologice pentru cunoasterea, prevenirea si combaterea poluarilor, despre lupta impotriva celora care, din nestiinta sau din rea credinta, murdaresc si otravesc apele, va vom vorbi intr-un alt material. Gheorghe Gavrila,Presedintele federatiei sindicale „APEHID” |
||||||||||||||||||||||||
