Ce este Spatiul Social European (SSE) ?
In cadrul Consiliului European de la Strasbourg ( din 9 decembrie 1989), sefii de stat si de guvern ( cu exceptia Marii Britanii ) au adoptat Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor care formuleză 12 principii cu scopul de a crea o baza de hotarari ce pot ameliora libera circulatie a persoanelor. Această carta era cu atat mai necesara cu cat spatiul nu era inca delimitat, in ciuda articolului 117 din Tratatul de la Roma cu privire la armonizarea nivelului de trai si in pofida crearii in 1990 a Fondului Social European.
Prin Tratatele de la Maastricht se relanseaza constructia Spatiului Social European ( tot fara Marea Britanie ) iar Conferinta Interguvernamentala de la Torino din 29 martie 1996 propune noi orientari.Chiar daca situatia ii priveste pe toti cetatenii (si nu numai pe cei activi ), rezultatele sunt dintre cele mai modeste: tentatiile de dumping tind sa ia amploare, migratia fortei de munca spre regiuni in care costul este mai mic se intensifica , iar instituirea sistemelor de protectie este prea lenta.
Apare totusi o sperantă la 1 ianuarie 1995, o data cu aderarea Austriei, Finlandei si mai ales a Suediei; “acquis-urile sociale “ importante ale celor trei tări pot servi de exemplu si pot ridica stacheta pentru celelalte legislatii elaborate de catre statele membre.
Europa Sociala
Date fiind prioritătile mai ales economice care au stat la inceput la baza constructiei comunitare, aceasta ramura a fost mult timp considerata o “ruda saraca ” a procesului de integrare.Tratatul de la Roma prevazuse, desigur, obiectivele generale de ameliorare a conditiilor de munca prin colaborarea mai stransa intre statele membre, dar a fost nevoie sa vina anii ’80 pentru ca aceasta dimensiune sa fie luată serios in calcul si perceputa ca un factor de coeziune. Actul Unic, care recunostea principiul majoritatii calificate in adoptarea masurilor si tehnicilor in acest domeniu, a deschis calea elaborarii unui drept european si Tratatul de la Maastricht ( protocolul anexat are legatura cu politica sociala), apoi cel de la Amsterdam au dat un nou impuls extinderii competentelor Uniunii.
Printre realizarile care, la ora actuala, au o influienta limitata se poate mentiona:
1. Semnarea in decembrie 1989 a unei Carte a drepturilor fundamentale ale lucratorilor, la care Marea Britanie a refuzat sa se asocieze si care se refera in special la remunerare, egalitatea sanselor, proceduri de negociere, ocuparea fortei de munca si specializare;
2. Introducerea, sub forma de directive, a unor norme minimale, pentru a evita “dereglarile”, riscurile de dumping sau diferentele prea evidente dintre tari, fara a dauna in vreun fel specificului legislatiilor in vigoare;
3. Folosirea unor instrumente financiare care, după exemplul FSE, permit combaterea somajului pe termen lung, a marginalizarii si a saraciei, prin ameliorarea nivelului de calificare si a capacitatii de adaptare la mutatiile tehnologice, punand accentul pe cunostintele practice si pe protectia mai eficienta a persoanelor aflate in dificultate ( inclusiv handicapatii );
4. Instaurarea unui veritabil dialog intre sindicate si asociatiile angajatorilor in vederea stabilirii unor reglementari, cum ar fi aceea a concediului de crestere a copilului, a igienei si securitatii, a drepturilor egale intre barbati si femei sau a concedierii colective;
5. Crearea unei retele de schimburi de informatii si de experienta care are drept scop armonizarea modalitatilor de integrare.
Baza juridica a Spatiului Social European se afla in art. 118 si art. 130 din Tratatul C.E.E. si in Actul Unic European, care a fost adoptat in 1986.
